style >> hairstyle

Istoria coafarii parului

Colorarea si coafarea parului nu sint tehnici noi. Romanii, Egiptenii si Grecii au dezvoltat diferite forme de colorare si

aranjare a podoabei capilare. Primele "vopsele" de par au fost facute din henna, salvie, musetel si inchideau parul la culoare. Femeile romane isi puneau in evidenta parul prin suvite inchise la culoare vopsite cu un amestec fiert din coji de nuca si praz. Parul blond se obtinea prin aplicarea unui amestec din cenusa si grasime de capra.

Aspectul exterior ingrijit al vechilor egipteni era completat de modul de ingrijire si coafare a parului. Un par bogat si sanatos era considerat si atunci un atribut al frumusetii. Cei care isi puteau permite, barbati si femei, pentru a-si imbunatatii aspectul exterior, foloseau peruci. Acestea aveau adesea insertii parfumate si colorate in rosu, albastru, verde, negru. Parul blond sau cu insertii aurii era considerat erotic. Cu timpul pentru barbati a-si rade parul de pe cap si a purta o peruca reprezenta un semn al bunastarii.

In perioada renascentista parul blond era considerat un simbol al frumusetii angelice folosindu-se pentru aceasta un amestec din sulf negru si miere care era aplicat pe par si lasat sa se usuce la soare.

La inceputul secolului XX femeile au descoperit mirajul si avantajele vizitei la salonul de infrumusetare. Cel mai cunoscut era "House of Cyclax" din Londra. Datorita faptului ca nu vroiau sa se stie ca aveau nevoie de ajutor pentru a arata naturale, frumoase si atractive, intrarea principala pentru cliente era prin spatele cladirii. Trasurile foloseau strazi laturalnice iar pana a intra in cladire clientele foloseau voalurile pentru a-si acoperi fetele. Intemeietorul acestui "coafor" modern comercializa pentru cliente creme, farduri si pudre.

Abia in anii 1970 apare prima vopsea sintetica dezvoltata de chimistul francez Eugene Schueller. Numele ei original de "Aureole" a fost schimbat mai tirziu in "L'Oreal".